Geografii deraiate

Articolul meu din Libertatea - Dezvoltare inegală la nord și la sud de Dunăre, în România și Bulgaria - link în primul comentariu

Geografia capitalismului contemporan este, prin natura ei, inegală. La nord și sud de Dunăre - cu punct de trecere Bechet - Oreahovo (Rahova), cu Selanovtsi, Knezha, Iskar, Dolni Dabnik, Yasen, Plevna și Grivița vs. Dăbuleni, Bechet, Corabia și toată salba de comune cvasi-depopulate -, declinul economic este norma. Pe drumul de la Oreahovo spre Plevna ești martorul viu al subdezvoltării cronice, un pustiu economic fără margini.

Dar nu-i la fel și la Turnu Măgurele, Corabia, Dăbuleni, trecând prin toate satele ce urmăresc firul Dunării până la Calafat, Zăval, Nedeia, Măceșu de Jos, Săpata, Bistreț, Rast, Ghidici, Poiana Mare? Totul, dar absolut totul e un deșert economic ca la carte.

(1) Agricultura de subzistență, (2) migrația temporară sau definitivă, în țară sau în țările vestului occidental și nelipsitul (3) clientelism pentru cei rămași să se bată pe micile joburi locale (cele de la stat, mai ales de la stat, dar și cele din privat), toate te asigură că aici ruina și degradarea sunt atât de bine înfipte în modelul de (sub)dezvoltare capitalist, încât nimeni, dar absolut nimeni nu mai poate salva nimic.

Premierul Bolojan le dă și el acum niște lovituri de grație – se vor comasa școli, localități, se va dilua totul și dezmembra totul. Modernitatea economică capitalistă distruge totul în cale aici, noul distruge vechiul. E un peisaj sumbru peste tot.

Capitalul vagabond – vezi conceptul de vagabond capitalism (concept teoretizat de geografa Cindi Katz) – ocolește aceste spații geografice; rezultă dezvoltare inegală. Politicul e neputincios, adică 0, iar aceste lumi dispar în negură cu fiecare zi, lună și an care trec.

„Capitalul vagabond” descrie natura globală și extrem de mobilă a capitalului modern. Acesta se deplasează dintr-un loc în altul pentru a-și maximiza profitul, neglijând în același timp „reproducerea socială” a comunităților pe care le părăsește.

Aidoma unui „vagabond”, capitalul nu are o reședință fixă. Acesta migrează spre zone cu forță de muncă mai ieftină, reglementări mai permisive sau stimulente fiscale mai bune, punând în competiție bazinele de forță de muncă la nivel global. Dar România de sud și Bulgaria de nord sunt ocolite de „capitalul vagabond”, nu sunt spații interesante din punct de vedere economic, nu-ți maximizezi profitul aici, de aici se pleacă, nu se vine.